Mihai Guțu

Lîngă sat se odihnește
Frate mic de-a lui Ceahlău,
'Naltul lui te-ademenește,
Un bătrîn străjer - Țiglău.

Așa dîrz ca ofițerul,
Neclintit de anii grei
SI îi știe numai cerul
Acel dor de frații săi.

Spate-n spate cu sătucul,
Doi prieteni devotați,
Doar din față-i cîntă cucul
De răsună prin Carpați.

Mii de raze se coboară
Pe fruntea-i încruntată,
Iar la poale se strecoară
Lopatinca, rîu de vatră.

El ni-i veghe răbdătoare
La apus și răsărit.
El e munte ce nu moare
Tot puternic și slăvit.

Loc tăcut de chibzuire
Ce în piatră e săpat.
Să trăim în ocrotire
Cu Țiglăul lîngă sat